Un model simplu care ajută mult în discuțiile despre IT: există două feluri de risc.

Un model simplu care ajută mult în discuțiile despre IT: există două feluri de risc. Primul e riscul că te oprești din funcționat. Pică serverul, se corupe backup-ul, pleacă singurul om care știe cum merge totul și firma stă. Ăsta doare imediat și se vede: pierzi o zi de producție, nu poți factura, stau 80 de oameni. Al doilea e riscul că ești expus. Date care se scurg, un cont vechi prin care intră cineva, lipsa dovezilor la un audit NIS2, răspunderea care cade pe management. Ăsta doare abia peste șase luni, sau când vine un client mare cu un chestionar, sau când te sună DNSC. Mai tot bugetul se duce pe primul, fiindcă se vede. Al doilea e ignorat, fiindcă e abstract până devine foarte concret. De aceea, când vine o cheltuială de IT pe masă, întrebarea utilă e: pe care din cele două tipuri de riscuri o reduce? Dacă nu reduce clar niciunul, probabil cumperi ceva ca să te simți mai bine. Și dacă reduce doar unul, măcar știi pe care îl lași descoperit.