O firmă de vreo 100 de oameni a plătit pentru un audit de securitate.

O firmă de vreo 100 de oameni a plătit pentru un audit de securitate. Raportul era ok, clar, prioritizat, fără jargon tehnic inutil. Primul lucru pe listă: mai mulți foști angajați aveau încă conturi active în sisteme, inclusiv unul plecat după un conflict. Recomandarea: închideți-le acum. S-a citit raportul, s-a dat din cap, s-a trecut la treburile care ardeau în ziua aia. „O să ne ocupăm." Nu s-a ocupat nimeni. Opt luni mai târziu, fix contul ăla încă activ a fost folosit ca să se descarce baza de clienți, care a ajuns la un concurent. Prejudiciul, în clienți pierduți, a fost probabil de zeci de mii de euro. Raportul scria negru pe alb, cu opt luni înainte, exact ce urma să se întâmple. Recomandările rămân de multe ori pe hârtie, fiindcă remedierea e plictisitoare și costă acum, în timp ce riscul rămâne ipotetic (până nu mai e). Un audit e util doar dacă produce două lucruri, dincolo de raport: o listă de acțiuni cu responsabili și termene, și cineva care urmărește că se fac. Fără astea două, un raport de audit nu e o îmbunătățire. E un document care îți spune exact unde o să te doară, pus într-un sertar.