O parte semnificativă din factura lunară de IT, în firmele mid-market, plătește pentru servicii pe care nu le mai folosește nimeni. Cel mai mare caz pe care l-am văzut: 80.000 de dolari pe an, într-o singură organizație. Costurile nu erau ascunse. Apăreau cinstit pe factură, lună de lună, de cel puțin patru ani. În rapoartele financiare apăreau ca "infrastructură IT" sau "servicii cloud" - categorii care nu invitau pe nimeni să se uite în detaliu. Ce am găsit la audit: funcționalități duplicate între produse de la furnizori diferiți, abonamente menținute pentru utilizări care încetaseră acum doi ani, licențe scalate la dimensiuni care nu mai corespundeau cu volumul real, plus 3-4 servicii pe care nimeni din firmă nu mai știa exact la ce serveau. Nimeni nu acționase intenționat rău. Furnizorii nu aveau, însă, niciun interes să atragă atenția asupra suprapunerii - pentru ei, e cifră de afaceri lunară pe care n-o discută nimeni. IT-ul intern primea factura, o aproba, o trimitea la financiar. Financiarul vedea o sumă rezonabilă pe categoria "IT", o trecea în costuri operaționale. Total recuperat după renegociere și consolidare: 80.000 de dolari pe an. Calculat retroactiv pe cei patru ani, peste 300.000 de dolari care ieșiseră din firmă fără ca nimeni să se uite în liniile de detaliu. Pentru directorii de firme mid-market, întrebarea utilă nu este "cât plătim pe IT?" La asta răspunde oricine, în 30 de secunde. Întrebarea utilă este alta: "putem produce, în mai puțin de o săptămână, o listă completă cu fiecare serviciu IT pentru care plătim, cât plătim, și cine îl folosește efectiv?" Dacă răspunsul este "ar dura mai mult de o săptămână", atunci probabil acolo, în liniile pe care nu le revede nimeni, se află o parte importantă din costul ascuns.
For further actions, you may consider blocking this person and/or reporting abuse
Top comments (0)